Întâlnirea

M-am împrietenit de curând cu o doamnă drăguţă. E pasionată de franceză, de poezie şi are un scris frumos. Zâmbeşte blând şi dă replici cu un umor fin.

Din câte am înţeles eu, soţul ei este mai serios, dar era de-a dreptul ursuz înainte să o cunoască pe ea. Ea i-a citit versuri din Baudelaire şi Verlaine de i-a topit zidul care-i stătea între inimă şi lume. Ca un zid de jucători între minge şi poartă.

Lui ii place mult fotbalul. Atât de mult încât ar putea să vorbească ore în şir despre el, între câteva poezii de Baudelaire.

Se iubesc liniştit. Aşa cred. Dar în anii ’80, când s-au cunoscut, se iubeau tumultuos. Atât de mult încât două reprize ale unui meci petrecute de el pe stadion păreau o eternitate pentru ea.

În ’87, de ziua lui, ea i-a facut cadou o carte şi i-a lăsat un mesaj înaintea paginilor înţesate de cuvinte despre fotbal. Cu semnul exclamării la final, care să-i dea o notă de reproş. Ca să-l facă să zâmbească aşa calm ca ea.

Ca să-l citesc eu peste 28 de ani şi să-mi imaginez povestea lor de dragoste.

M-am imprietenit cu doamna draguţă pe prima pagina din cartea ,,Zile şi nopţi pe stadion”, de Ioan Chirilă, într-un anticariat de pe B-dul Corneliu Coposu. Mai jos mesajul ei.

Semnătura nu am înţeles-o, chiar dacă doamna are un scris frumos. Dovadă că numele ei ar trebui să rămână secret. Vorba tovarăşului Anatole France: ,,To know is nothing at all; to imagine is everything.” ?